domnișoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOMNIȘOÁRĂ, domnișoare, s. f. Termen de politețe pentru o fată (sau o femeie nemăritată); duduie. ◊
Domnișoară de onoare =
a) fată tânără care însoțește mireasa la cununie;
b) fată (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc. ♦ (
Fam.) Fiică. –
Doamnă +
suf. -ișoară.domnișoară (Dicționar de argou al limbii române, 2007)domnișoară, domnișoare s. f. homosexual pasiv.
domnișoară (Dicționaru limbii românești, 1939)domnișoáră f. (
oa dift.) f., pl.
e. Fată de boĭer, fată de considerațiune. Fată rămasă nemăritată, fie orĭ-cît de bătrînă.
domnișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)domnișoáră s. f.,
g.-d. art. domnișoárei; pl. domnișoáre; abr. nom.-ac.
sg. art. dra, g.-d. sg. art. dreidomnișoară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)domnișoară f.
1. fată nemăritată;
2. titlu de politeță dat fetelor nobile.
domnișoară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOMNIȘOÁRĂ, domnișoare, s. f. Termen de politețe pentru o fată (sau o femeie nemăritată); duduie. ◊
Domnișoară de onoare = a) fată tânără care însoțește mireasa la cununie;
b) fată (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc. ♦ (
Fam.) Fiică. —
Doamnă +
suf. -ișoară.