domnișorică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DOMNIȘORÍCĂ,domnișorici, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui domnișoară. – Domnișoară + suf. -ică.
domnișorică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) domnișorícă (fam.) s. f., g.-d. art. domnișorélei/domnișorícii; pl. domnișoréle/domnișoríci, art. domnișorélele/domnișorícile
domnișorică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DOMNIȘORÍCĂ,domnișorele, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui domnișoară. [Pl. și: domnișorici] — Domnișoară + suf. -ică.