domnișor - explicat in DEX

domnișor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOMNIȘÓR, domnișori, s. m. Diminutiv al lui domn; (pop.) termen de politețe pentru un bărbat tânăr (necăsătorit). ♦ Fiu (neînsurat) al stăpânului (în raport cu angajații acestuia). – Domn + suf. -ișor.

domnișor (Dicționaru limbii românești, 1939)
domnișór m. Vechĭ. Pretendent la domnie (Let. 1, 470 și 473). Azĭ. Titlu de onoare adresat de țăranĭ orĭ de servitorĭ unuĭ băĭat de boĭer (ob. domn orĭ coconaș). Iron. Tînăr moleșit și cochet. Trans. Vs. Gangur, o păsărică. Olt. Bucov. Stigleț.

domnișor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
domnișór (pop.) s. m., pl. domnișóri

domnișor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
domnișor m. 1. titlu de politeță ce se dă unui june nobil; 2. Tr. sticlete.

domnișor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOMNIȘÓR, domnișori, s. m. Diminutiv al lui domn; (pop.) termen de politețe pentru un bărbat tânăr (necăsătorit). ♦ Fiu (neînsurat) al stăpânului (în raport cu angajații acestuia). — Domn + suf. -ișor.