domnișoară - explicat in DEX

domnișoară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOMNIȘOÁRĂ, domnișoare, s. f. Termen de politețe pentru o fată (sau o femeie nemăritată); duduie. ◊ Domnișoară de onoare = a) fată tânără care însoțește mireasa la cununie; b) fată (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc. ♦ (Fam.) Fiică. – Doamnă + suf. -ișoară.

domnișoară (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
domnișoară, domnișoare s. f. homosexual pasiv.

domnișoară (Dicționaru limbii românești, 1939)
domnișoáră f. (oa dift.) f., pl. e. Fată de boĭer, fată de considerațiune. Fată rămasă nemăritată, fie orĭ-cît de bătrînă.

domnișoară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
domnișoáră s. f., g.-d. art. domnișoárei; pl. domnișoáre; abr. nom.-ac. sg. art. dra, g.-d. sg. art. drei

domnișoară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
domnișoară f. 1. fată nemăritată; 2. titlu de politeță dat fetelor nobile.

domnișoară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOMNIȘOÁRĂ, domnișoare, s. f. Termen de politețe pentru o fată (sau o femeie nemăritată); duduie. ◊ Domnișoară de onoare = a) fată tânără care însoțește mireasa la cununie; b) fată (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc. ♦ (Fam.) Fiică. — Doamnă + suf. -ișoară.