dolosiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOLOSÍV, -Ă, dolosivi, -e, adj. (
Jur.; despre acțiuni, contracte etc.) Făcut prin înșelăciune, cu rea-credință. – Din
fr. dolosif.dolosiv (Dicționar de neologisme, 1986)DOLOSÍV, -Ă adj. (
Despre contracte) Făcut prin înșelăciune, cu caracter de dol. [Var.
doloziv, -ă adj. / < fr.
dolosif].
dolosiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOLOSÍV, -Ă adj. (despre contracte) cu caracter de dol
1, de înșelăciune. (< fr.
dolosif)
dolosiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dolosív adj. m.,
pl. dolosívi; f. dolosívă, pl. dolosívedolosiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOLOSÍV, -Ă, dolosivi, -e, adj. (
Jur.; despre acțiuni, contracte etc.) Făcut prin înșelăciune, cu rea-credință. — Din
fr. dolosif.