dolent (Dicționar de neologisme, 1986)
DOLÉNT, -Ă adj. (Rar) Plângăreț; tânguitor, trist, jalnic. [Cf. fr. dolent, it. dolente, lat. dolens].
dolent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOLÉNT, -Ă adj. plângăreț; tânguitor, trist, jalnic. (< fr. dolent, lat. dolens)