doldora (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÓLDORA adj. invar.,
adv. (Umplut, plin, îndesat etc.) peste măsură, până la refuz. – Din
tc. doldur.doldora (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)dóldora adj. – Umflat, îndesat, umplut, plin.
Tc. doldur (Șeineanu, II, 160; Lokotsch 531). –
Der. doldora (
var. doldori, îndoldora),
vb. (a umple, a îndesa),
cf. tc. doldurmak „a umple.”
doldora (Dicționaru limbii românești, 1939)dóldora și
dórdora adv. (turc.
dóldur, plin).
Vest. Fam. Țoașcă, unflat, foarte plin:
burdufu dordora de apă (ChN. I, 214),
cu punga doldora de banĭ. –
Est. Rar. dóldură (Hogaș VR. 1909, 8, 235). Și
doldúră: a curge doldúră, a curge vîjoĭ (șiroĭ), mult și neîntrerupt.
doldora (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dóldora adj. invar.,
adv.doldora (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)doldora adv. plin până în vârf:
cu punga doldora de bani. [Origină necunoscută].
doldora (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÓLDORA adj. invar.,
adv. (Umplut, plin, îndesat etc.) peste măsură, până la refuz. — Din
tc. doldur.