doftorici (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (
Pop.)
1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori.
2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [
Var.: (
fam.)
doctoricí vb. IV] – Din
doftor.doftorici (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)doftoricí (a ~) (
pop.,
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. doftoricésc, imperf. 3
sg. doftoriceá; conj. prez. 3
să doftoriceáscădoftorici (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOFTORICÍ, doftoricesc, vb. IV. (
Pop.)
1. Tranz. A îngriji un bolnav (folosind mijloace empirice); a doftori.
2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (în urma unui tratament). [
Var.: (
fam.)
doctoricí vb. IV] — Din
doftor.