doftoricesc(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DOFTORICÉSC, -EÁSCĂ,doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricésc, -eáscă adj.] – Doftor + suf. -icesc.
doftoricesc(Dicționaru limbii românești, 1939) doftoricésc, -eáscă adj. (d. doftor, cu sufixu slav -ičeskiĭ). Vechĭ. Rar azĭ. Medical. – Ca adv. -ește.
doftoricesc(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) doftoricésc (pop.) adj. m., f. doftoriceáscă; pl. m. și f. doftoricéști
doftoricesc(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DOFTORICÉSC, -EÁSCĂ,doftoricești, adj. (Pop.) De doctor; medical. [Var.: (fam.) doctoricésc, -eáscă adj.] — Doftor + suf. -icesc.