documentà - explicat in DEX

documenta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DOCUMENTÁ, documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunțit și temeinic (pe bază de documente). ♦ Tranz. A dovedi, a susține ceva pe bază de documente. – Din fr. documenter.

documenta (Dicționar de neologisme, 1986)
DOCUMENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare, (într-)o afirmație etc. pe documente. [< fr. documenter, it. documentare].

documenta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DOCUMENTÁ vb. tr., refl. a (se) informa, a (se) sprijini (într-)o cercetare etc. pe documente. (< fr. documenter)

documenta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
documentá (a ~) vb., ind. prez. 3 documenteáză

documentà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
documentà v. a întări cu documente, a se sprijini pe documente.

documenta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DOCUMENTÁ, documentez, vb. I. Refl. A se informa amănunțit și temeinic (pe bază de documente). ♦ Tranz. A dovedi, a susține ceva pe bază de documente. – Din fr. documenter.