documentație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DOCUMENTÁȚIE, documentații, s. f. Totalitatea mijloacelor de informare relative la o problemă sau la un domeniu de activitate; documentare. – Din
fr. documentation. Cf. rus. dokumentațiia.documentație (Dicționar de neologisme, 1986)DOCUMENTÁȚIE s.f. Totalitatea informațiilor, a documentelor cu privire la o anumită problemă sau la un anumit domeniu de activitate. [Gen.
-iei, var.
documentațiune s.f. / cf. fr.
documentation].
documentație (Marele dicționar de neologisme, 2000)DOCUMENTÁȚIE s. f. totalitatea informațiilor, a documentelor cu privire la o anumită problemă sau la un anumit domeniu de activitate. (< fr.
documentation)
documentație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)documentáție (-ți-e) s. f.,
art. documentáția (-ți-a), g.-d. art. documentáției; pl. documentáții, art. documentáțiile (-ți-i-)documentație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DOCUMENTÁȚIE, documentații, s. f. Totalitatea mijloacelor de informare referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate; documentare. — Din
fr. documentation. Cf. rus. d o k u m e n t a ț i i a.