disproporționat - explicat in DEX

disproporționat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISPROPORȚIONÁT, -Ă, disproporționați, -te, adj. (Despre mai multe elemente comparabile) Lipsit de proporție; nepotrivit (de mare sau de mic). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. disproportionné.

disproporționat (Dicționar de neologisme, 1986)
DISPROPORȚIONÁT, -Ă adj. Lipsit de proporție. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. disproportionné].

disproporționat (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISPROPORȚIONÁT, -Ă adj. lipsit de proporție, nepotrivit. (< fr. disproportionné)

disproporționat (Dicționaru limbii românești, 1939)
* disproporționát, -ă adj. (fr. disproportionné). Lipsit de proporțiunĭ. Adv. În mod disproporționat.

disproporționat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disproporționát (-ți-o-) adj. m., pl. disproporționáți; f. disproporționátă, pl. disproporționáte

disproporționat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
disproporționat a. lipsit de proporțiuni.

disproporționat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISPROPORȚIONÁT, -Ă, disproporționați, -te, adj. (Despre mai multe elemente comparabile) Lipsit de proporție; nepotrivit (de mare sau de mic). [Pr.: -ți-o-] — Din fr. disproportionné.