disproporționalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISPROPORȚIONALITÁTE, disproporționalități, s. f. Însușirea de a fi disproporțional. [
Pr.:
-ți-o-] – Din
germ. Disproportionalität.disproporționalitate (Dicționar de neologisme, 1986)DISPROPORȚIONALITÁTE s.f. Disproporție. ♦ Caracteristică a dezvoltării economiei, constând în perturbarea permanentă a proporțiilor necesare ale producției. [Pron.
-ți-o-. / cf. germ.
Disproportionalität].
disproporționalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISPROPORȚIONALITÁTE s. f. însușirea de a fi disproporțional. (< germ.
Disproportionalität)
disproporționalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISPROPORȚIONALITÁTE, disproporționalități, s. f. Însușirea de a fi disproporțional. [
Pr.:
-ți-o-] — Din
germ. Disproportionalität.