disertà - explicat in DEX

diserta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISERTÁ, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. – Din fr. disserter.

diserta (Dicționar de neologisme, 1986)
DISERTÁ vb. I. tr. (Rar) A ține o disertație. [Var. dizerta vb. I. / < fr. disserter, cf. lat. dissertare].

diserta (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISERTÁ vb. tr. a ține o disertație. (< fr. disserter, lat. dissertare)

diserta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disertá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 diserteáză

disertà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
disertà v. a face o disertațiune.

diserta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISERTÁ, disertez, vb. I. Intranz. (Rar) A ține o disertație. — Din fr. disserter.