disecà - explicat in DEX

diseca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. – Din fr. disséquer, lat. dissecare.

diseca (Dicționar de neologisme, 1986)
DISECÁ vb. I. tr. 1. A tăia, a împărți metodic părțile unui organism pentru a le studia structura sau vătămăturile cauzate de o boală. 2. (Fig.) A analiza minuțios, a cerceta atent. [P.i. diséc, 3,6 -că. / < fr. disséquer, cf. lat. dissecare].

diseca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISECÁ vb. tr. 1. a efectua o disecție. 2. (fig.) a analiza (ceva) minuțios, a cerceta atent. (< fr. disséquer, lat. dissecare)

diseca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disecá (a ~) (a efectua o disecție) vb., ind. prez. 3 disécă

disecà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
disecà v. 1. a tăia un cadavru spre a-i studia organele; 2. fig. a cerceta cu luare aminte: a diseca o carte.

diseca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISECÁ, diséc, vb. I. Tranz. A efectua o disecție. ♦ Fig. A analiza ceva în mod minuțios pentru a scoate în evidență caracteristici sau aspecte ascunse, necunoscute. — Din fr. disséquer, lat. dissecare.