disecare - explicat in DEX

disecare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DISECÁRE, disecări, s. f. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei; disecție. – V. diseca.

disecare (Dicționar de neologisme, 1986)
DISECÁRE s.f. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei. ♦ (Geol.) Acțiunea de fragmentare a unei suprafețe plane (câmpie, platou etc.) prin ravinare sau printr-o rețea densă de văi. ♦ (Fig.) Analiză minuțioasă. [< diseca].

disecare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DISECÁRE s. f. 1. acțiunea de a diseca. ◊ (geol.) acțiunea de fragmentare a unei suprafețe plane prin ravinare sau printr-o rețea densă de văi. 2. (fig.) analiză minuțioasă. (< diseca)

disecare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
disecáre (disecție) s. f., g.-d. art. disecắrii; pl. disecắri

disecare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DISECÁRE, disecări, s. f. Acțiunea de a diseca și rezultatul ei; disecție. — V. diseca.