diseară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISEÁRĂ adv. v. deseară.diseară (Dicționaru limbii românești, 1939)diseáră V.
deseară.diseară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!diseáră/deseáră adv.diseară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISEÁRĂ adv. În seara zilei curente; astă-seară. ◊
În diseară = spre seară, pe înserat; (fiind vorba de poziția Soarelui) aproape de asfințit. [
Pr.: (
reg.)
desáră. —
Var.:
deseáră adv.] —
De4 +
seară.