directivitate - explicat in DEX

directivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIRECTIVITÁTE s. f. Proprietate a unui emițător sau receptor de a radia, respectiv de a capta unde (acustice sau electromagnetice) preferențial în sau din anumite direcții. – Din fr. directivité.

directivitate (Dicționar de neologisme, 1986)
DIRECTIVITÁTE s.f. (Fiz.) Proprietate a unui izvor de radiații de a emite într-un unghi cât mai mic față de direcția de emisiune. [Cf. fr. directivité].

directivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIRECTIVITÁTE s. f. proprietate a unei surse (respectiv a unui receptor) de radiații de a emite (recepționa) preferențial radiația în (din) anumite direcții. (< fr. directivité)

directivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
directivitáte s. f., g.-d. art. directivitắții

directivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIRECTIVITÁTE s. f. Proprietate a unui emițător sau receptor de a radia, respectiv de a capta unde (acustice sau electromagnetice) preferențial în sau din anumite direcții. — Din fr. directivité.