directiv - explicat in DEX

directiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIRECTÍV, -Ă, directivi, -e, adj. 1. (Rar) Care indică direcția, privitor la direcție. 2. (Tehn.) Care are direcție fixă. – Din fr. directif.

directiv (Dicționar de neologisme, 1986)
DIRECTÍV, -Ă adj. Direcțional. [< fr. directif].

directiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIRECTÍV, -Ă adj. 1. direcțional. ◊ (tehn.) care are direcție fixă. 2. (despre forme verbale) care poate provoca o acțiune sau o reacție auditorului, către care este orientată comunicarea. (< fr. directif)

directiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
directív (rar) adj. m., pl. directívi; f. directívă, pl. directíve

directiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIRECTÍV, -Ă, directivi, -e, adj. 1. (Rar) Care indică direcția, privitor la direcție. 2. (Tehn.) Care are direcție fixă. — Din fr. directif.