dipol - explicat in DEX

dipol (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIPÓL, dipoli, s. m. 1. Circuit electric sau rețea electrică prevăzută cu două borne de acces pentru conectarea la o rețea exterioară. 2. (În sintagma) Dipol electric = a) sistem de două sarcini electrice apropiate, egale și de semn contrar; b) antenă de telecomunicații formată din două conductoare dispuse și alimentate simetric. – Din germ. Dipol, fr. dipôle.

dipol (Dicționar de neologisme, 1986)
DIPÓL s.m. (Fiz.) Fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici egali și de semn contrar, foarte apropiați unul de altul. [Cf. germ. Dipol, fr. dipôle].

dipol (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIPÓL s. m. fiecare dintr-o pereche de mici poli electrici sau magnetici, egali în valoare absolută și de semn contrar, foarte apropiați unul de altul. (< fr. dipôle)

dipol (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dipól s. m., pl. dipóli

dipol (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIPÓL, dipoli, s. m. 1. Circuit electric cu două borne de acces pentru conectarea la o rețea exterioară. 2. (În sintagma) Dipol electric = a) sistem de două sarcini electrice apropiate, egale și de semn contrar; b) antenă de telecomunicații formată din două conductoare dispuse și alimentate simetric. — Din germ. Dipol, fr. dipôle.