dipodie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIPODÍE s. f. (
Lit.) Vers format din două picioare metrice. – Din
fr. dipodie.dipodie (Dicționar de neologisme, 1986)DIPODÍE s.f. (
Metr.) Reunire de două picioare, putând constitui un vers. [Gen.
-iei. / < fr.
dipodie].
dipodie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIPODÍE s. f. reunire de două picioare metrice, putând constitui un vers. (< fr.
dipodie)
dipodie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dipodíe s. f.,
art. dipodía, g.-d. dipodíi, art. dipodíeidipodie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIPODÍE s. f. Vers format din două picioare metrice. — Din
fr. dipodie.