diplopie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIPLOPÍE, diplopii, s. f. Tulburare a vederii care constă în perceperea dublă a imaginii unui obiect. – Din
fr. diplopie.diplopie (Dicționar de neologisme, 1986)DIPLOPÍE s.f. Vedere dublă, cauzată de paralizia mușchilor ochilor. [Gen.
-iei. / < fr.
diplopie, cf. gr.
diploos – dublu,
opsis – vedere].
diplopie (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIPLOPÍE s. f. vedere dublă, cauzată de divergența axei ochilor sau de paralizia mușchilor acestora. (< fr.
diplopie)
diplopie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!diplopíe s. f.,
art. diplopía, g.-d. art. diplopíei; pl. diplopíi, art. diplopíilediplopie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIPLOPÍE, diplopii, s. f. Tulburare a vederii care constă în perceperea dublă a imaginii unui obiect. — Din
fr. diplopie.