diodă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIÓDĂ, diode, s. f. Element al unui circuit electric cu doi electrozi, care are o rezistență mică față de un sens de trecere a curentului electric și foarte mare față de sensul opus; tub electronic care are doi electrozi (dintre care unul emite electroni). ◊
Diodă tunel = diodă de construcție specială folosită ca amplificator și generator de oscilații.
Diodă stabilizatoare de tensiune = diodă folosită ca element de referință în stabilizatoarele de tensiune și de curent.
Diodă (electro)luminescentă = diodă cu proprietatea de a emite lumină atunci când este polarizată direct; led. [
Pr.:
di-o-] – Din
fr. diode.