dindărăt (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DINDĂRẮT adv. Dinapoi. ♦ (Adjectival) Care se află dinapoi, în spate. –
De4 +
îndărăt.dindărăt (Dicționaru limbii românești, 1939)dindărắt V.
dărăt.dindărăt (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!dindărắt adj. invar.,
adv. (partea ~, vine ~)dindărăt (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DINDĂRẮT adv. Dinapoi. ♦ (Adjectival) Care se află dinapoi, în spate. —
De4 + îndărăt.