dincolo (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÍNCOLO adv. 1. În partea cealaltă, în partea opusă vorbitorului.
Loc. adj. De dincolo = care se află în cealaltă parte; care se află peste hotare. ◊
Loc. prep. Dincolo de... =
a) în partea cealaltă a...;
b) în afara celor spuse.
Pe dincolo = în partea cealaltă (trecând de-a curmezișul sau pe ocolite), prin cealaltă parte. ♦ (În credințele religioase) În lumea cealaltă, în lumea de apoi.
2. (În corelație cu „ici”, „colo”, „aici” etc.) În altă parte.
Aici înflorește o floare, dincolo un copac. ◊
Expr. Așa și pe dincolo = așa cum s-a spus mai sus, în felul în care se cunoaște sau într-un fel pe care vorbitorul nu vrea să-l spună [
Acc. și:
dincólo] –
De4 +
încolo.dincolo (Dicționar de argou al limbii române, 2007)dincolo adv. 1. (
intl.) la închisoare.
2. (
în perioada comunistă) în Occident.
dincolo (Dicționaru limbii românești, 1939)díncolo adv. (
din și
colo). Maĭ departe de cît, peste:
s’a dus dincolo de Dunăre, dincolo de munțĭ e Ardealu. (
Din colo, din partea ceĭa:
glonțu a pornit din colo, nu din coace).
dincolo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)díncolo (în cealaltă parte, acolo)
adv. (locuiește ~)dincolo (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dincolo adv. din partea aceea. [V.
încolo].
dincolo (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÍNCOLO adv. 1. În partea cealaltă, în partea opusă vorbitorului. ◊
Loc. adj. De dincolo = care se află în cealaltă parte; care se află peste hotare. ◊
Loc. prep. Dincolo de... = a) în partea cealaltă a...;
b) în afară de...
Pe dincolo = în partea cealaltă (trecând de-a curmezișul sau pe ocolite), prin cealaltă parte. ♦ (
Bis.) În lumea cealaltă, în lumea de apoi.
2. (În corelație cu „ici”, „colo”, „aici” etc.) În altă parte.
Aici înflorește o floare, dincolo un copac. ◊
Expr. Așa și pe dincolo = așa cum s-a spus mai sus, în felul în care se cunoaște sau într-un fel pe care vorbitorul nu vrea să-l spună. [
Acc. și:
dincólo] —
De4 +
încolo.dincolo (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*din cólo (din acea parte, de acolo)
prep. +
adv. (partea ~, vine ~)