dincoace - explicat in DEX

dincoace (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DÍNCOACE adv. În partea aceasta, în partea dinspre vorbitor. ◊ Loc. adj. De dincoace = care se află în partea aceasta (dinspre vorbitor). ◊ Loc. prep. Dincoace de... = în partea aceasta (dinspre vorbitor). De dincoace de... = din partea aceasta. [Acc. și: dincoáce] – De⁴ + încoace.

dincoace (Dicționaru limbii românești, 1939)
díncoace adv. (din și coace). În partea unde-s eŭ: vino dincoace, rămîĭ dincoace de rîŭ. (Din coace, din partea asta de unde-s eŭ: glonțu a pornit din colo, nu din coace).

dincoace (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
díncoace¹ (în această parte) adv. (locuiește ~)

dincoace (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dincoáce² (din această parte, de aici) adj. invar., adv. (partea ~, vine ~)

dincoace (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dincoace adv. din partea asta. [V. încoace].

dincoace (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DÍNCOACE adv. În partea aceasta, în partea dinspre vorbitor. ♦ (Adjectival) Care se află în partea dinspre vorbitor. ◊ Loc. adj. De dincoace = care se află în partea aceasta (dinspre vorbitor). ◊ Loc. prep. Dincoace de... = în partea aceasta (dinspre vorbitor). De dincoace de... = din partea aceasta. [Acc. și: dincoáce] — De⁴ + încoace.