dilatoriŭ - explicat in DEX

dilatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DILATÓRIU, -IE, dilatorii, adj. (Franțuzism) Care provoacă sau tinde să provoace o întârziere, o amânare, o tărăgănare (a unei acțiuni, a unui proces etc.). – Din fr. dilatoire, lat. dilatorius.

dilatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)
DILATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care cauzează sau tinde să cauzeze o întârziere, o amânare. [Pron. -riu. / cf. fr. dilatoire, lat. dilatorius].

dilatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DILATÓRIU, -IE adj. (jur.) care caută să câștige timp, să întârzie o decizie. (< fr. dilatoire, lat. dilatorius)

dilatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dilatóriu (livr.) [riu pron. ryu] adj. m., f. dilatórie (-ri-e); pl. m. și f. dilatórii

dilatoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dilatoriu a. Jur. care face să s´amâne: mijloc dilatoriu.

dilatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DILATÓRIU, -IE, dilatorii, adj. (Livr.) Care tinde la amânarea soluționării unui litigiu. — Din fr. dilatoire, lat. dilatorius.

dilatoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dilatóriŭ, -ie adj. (lat. dilatorius, d. differo, amîn. V. difer). Jur. Care tinde a prelungi un proces, a întîrzia o judecată: mijloace dilatoriĭ.