dilatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DILATÓRIU, -IE, dilatorii, adj. (Franțuzism) Care provoacă sau tinde să provoace o întârziere, o amânare, o tărăgănare (a unei acțiuni, a unui proces etc.). – Din
fr. dilatoire, lat. dilatorius.dilatoriu (Dicționar de neologisme, 1986)DILATÓRIU, -IE adj. (
Liv.) Care cauzează sau tinde să cauzeze o întârziere, o amânare. [Pron.
-riu. / cf. fr.
dilatoire, lat.
dilatorius].
dilatoriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)DILATÓRIU, -IE adj. (jur.) care caută să câștige timp, să întârzie o decizie. (< fr.
dilatoire, lat.
dilatorius)
dilatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dilatóriu (
livr.) [
riu pron. ryu]
adj. m.,
f. dilatórie (-ri-e); pl. m. și
f. dilatóriidilatoriu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dilatoriu a.
Jur. care face să s´amâne:
mijloc dilatoriu.dilatoriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DILATÓRIU, -IE, dilatorii, adj. (
Livr.) Care tinde la amânarea soluționării unui litigiu. — Din
fr. dilatoire, lat. dilatorius.dilatoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)* dilatóriŭ, -ie adj. (lat.
dilatorius, d.
differo, amîn. V.
difer).
Jur. Care tinde a prelungi un proces, a întîrzia o judecată:
mijloace dilatoriĭ.