dijmuitor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DIJMUITÓR,dijmuitori, s. m. Dijmar. [Pr.: -mu-i-] – Dijmui + suf. -tor.
dijmuitor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dijmuitór(-mu-i-) s. m., pl. dijmuitóri
dijmuitor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DIJMUITÓR,dijmuitori, s. m. Dijmar. [Pr.: -mu-i-] — Dijmui + suf. -tor.