dijmuială(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DIJMUIÁLĂ,dijmuieli, s. f. (Rar) Dijmuire. [Pr.: -mu-ia-] – Dijmui + suf. -eală.
dijmuială(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) dijmuiálă (rar) s. f., g.-d. art. dijmuiélii; pl. dijmuiéli
dijmuială(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DIJMUIÁLĂ,dijmuieli, s. f. (Rar) Dijmuire. [Pr.: -mu-ia-] — Dijmui + suf. -eală.