dijmărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIJMĂRÍT s. n. Dare în bani care se plătea în Țara Românească pentru stupi și pentru porci. –
Dijmă +
suf. -ărit.dijmărit (Dicționaru limbii românești, 1939)dijmărít n., pl.
urĭ. Perceperea (biru) dijmeĭ. Un bir pe stupĭ și pe porcĭ pe la 1700 în Țara Românească.
dijmărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dijmărít s. n.dijmărit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)dijmărit n. nume dat în Muntenia (pe la 1700) dării pe stupi și mascuri.
dijmărit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIJMĂRÍT s. n. Dare în bani care se plătea în Țara Românească pentru stupi și pentru porci. —
Dijmă +
suf. -ărit.