difluență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIFLUÉNȚĂ, difluențe, s. f. Împărțire a cursului unei ape curgătoare în două brațe, la vărsarea ei în altă apă curgătoare. [
Pr.:
-flu-en-] – Din
fr. diffluence.difluență (Dicționar de neologisme, 1986)DIFLUÉNȚĂ s.f. 1. Ramificare în două brațe a albiei unui râu la vărsarea în alt râu; locul unde se produce acest fenomen. ◊
Difluență glaciară = despărțirea unui ghețar în două brațe, care înaintează în aval de ambele părți ale unui interfluviu.
2. Fluidificare. [< fr.
diffluence].
difluență (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIFLUÉNȚĂ s. f. 1. ramificare a unui curs de apă în mai multe brațe, care nu se mai reunesc; locul unde se produce acest fenomen. ♦ ~ glaciară = despărțirea unui ghețar în două brațe, care înaintează în aval de ambele părți ale unui interfluviu. 2. fluidificare. 3. înlocuire a discursivității obișnuite a gândirii și vorbirii prin propoziții și idei asociate la întâmplare, cu dispersia atenției asupra unor chestiuni secundare. (< fr.
diffluence)
difluență (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)difluénță (di-flu-en-) s. f.,
g.-d. art. difluénței; pl. difluénțedifluență (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIFLUÉNȚĂ, difluențe, s. f. Împărțire a cursului unei ape curgătoare în două brațe, la vărsarea ei în altă apă curgătoare. [
Pr.:
-flu-en-] — Din
fr. diffluence.