diform (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIFÓRM, -Ă, diformi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) A cărui formă prezintă anomalii sau neregularități izbitoare, respingătoare; urât, pocit, slut. ♦ (Rar; despre materii) Inform. – Din
fr. difforme, lat. difformis.diform (Dicționar de neologisme, 1986)DIFÓRM, -Ă adj. Care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă; pocit, monstruos; inform. ♦ (
Rar) Fără formă precisă. [< fr.
difforme, cf. lat.t.
difformis].
diform (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIFÓRM, -Ă adj. care nu are forma, figura sau proporțiile pe care ar trebui să le aibă; pocit, monstruos; inform. ◊ fără formă precisă. (< fr.
difforme, lat.
difformis)
diform (Dicționaru limbii românești, 1939)* difórm, -ă adj. (fr.
difforme, it.
difforme și
deforme, mlat.
difformis, cl.
defformis. V.
con- și
in-form). Urît, desfigurat, pocit.
diform (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)difórm adj. m.,
pl. difórmi; f. difórmă, pl. difórmediform (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)diform a.
1. cu forma neregulată:
față diformă; 2. fig. odios, respingător.
diform (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIFÓRM, -Ă, diformi, -e, adj. (Despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Cu anomalii; urât, pocit, slut. ♦ (Rar; despre materii)
Inform. — Din
fr. difforme, lat. difformis.