diferențial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIFERENȚIÁL, -Ă, diferențiali, -e, adj.,
subst. I. Adj. Care face să se deosebească; care diferențiază. ◊
Tarif diferențial = tarif care face diferențe de preț. ♦ (
Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero, care operează cu diferențe extrem de mici. ◊
Ecuație diferențială = ecuație care conține funcțiile căutate, derivatele lor și variabilele independente.
Calcul diferențial = capitol al analizei matematice care are ea obiect studiul derivatelor și al diferențialelor (
II 2).
Geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice.
II. 1. S. n. Complex de roți dințate care, angrenându-se, permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite.
2. S. f. (
Mat.) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente. [
Pr.:
-ți-al] – Din
fr. différentiel.