diferențial - explicat in DEX

diferențial (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIFERENȚIÁL, -Ă, diferențiali, -e, adj., subst. I. Adj. Care face să se deosebească; care diferențiază. ◊ Tarif diferențial = tarif care face diferențe de preț. ♦ (Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero, care operează cu diferențe extrem de mici. ◊ Ecuație diferențială = ecuație care conține funcțiile căutate, derivatele lor și variabilele independente. Calcul diferențial = capitol al analizei matematice care are ea obiect studiul derivatelor și al diferențialelor (II 2). Geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice. II. 1. S. n. Complex de roți dințate care, angrenându-se, permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite. 2. S. f. (Mat.) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente. [Pr.: -ți-al] – Din fr. différentiel.

diferențial (Dicționar de neologisme, 1986)
DIFERENȚIÁL s.n. Angrenaj de roți dințate al unui vehicul, care permite ca două roți așezate pe același ax să se poată învârti cu viteze deosebite. [Pron. -ți-al, pl. -le, -luri. / < fr. différentiel].

diferențial (Dicționar de neologisme, 1986)
DIFERENȚIÁL, -Ă adj. 1. Care constituie o deosebire. 2. Care comportă (procedează cu) diferențe. ♦ (Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero. ◊ Ecuație diferențială (și s.f. ) = ecuație care conține o variabilă, o funcție necunoscută și derivatele acesteia; calcul diferențial = capitol al analizei matematice care se ocupă cu definirea și cu studiul proprietăților și al aplicațiilor derivatelor de diferite ordine, ale funcțiilor de una sau mai multe variabile; geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază proprietățile figurilor folosind calculul diferențial. [Cf. fr. différentiel, it. differenziale].

diferențial (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIFERENȚIÁL, -Ă I. adj. 1. care diferențiază. 2. care comportă, lucrează cu diferențe. ◊ (mat.) referitor la diferențe care tind către zero. ♦ ecuație ~ă (și s. f.) = ecuație care conține o variabilă, funcția recunoscută și derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferențial. II. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente. III. s. n. angrenaj constituit din două roți dințate planetare așezate pe același ax și din două roți satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roți turații diferite la viraje, iar la mașini de lucru pentru a varia în mod deosebit turația. (< fr. différentiel)

diferențial (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
diferențial, diferențiale s. n. șezut, fese.

diferențial (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diferențiál, -ă adj. (d. lat. differentia, diferență; fr. différentiel). Care depinde de unele diferențe: tarif diferențial. Mat. Care precede pin diferențe infinit de micĭ. Cantitate diferențială, cantitate infinit de mică. Calculu diferențial, calculu cantităților diferențiale. Angrenaj diferențial, mecanizmu pin care se transmite uneĭ roate dințate o mișcare compusă echivalînd cu suma saŭ cu diferența celor doŭă mișcărĭ. S.f. O diferențială.

diferențial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diferențiál¹ (-ți-al) adj. m., pl. diferențiáli; f. diferențiálă, pl. diferențiále

diferențial (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diferențiál² (mecanism) (-ți-al) s. n., pl. diferențiále

diferențial (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diferențial a. 1. care procede prin diferențe infinit de mici: calcul diferențial; 2. ce depinde de unele diferențe: tarif diferențial.

diferențial (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIFERENȚIÁL, -Ă, diferențiali, -e, adj., s. n., s. f. I. Adj. Care face să se deosebească; care diferențiază. ◊ Tarif diferențial = tarif care face diferența de preț. ♦ (Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero, care operează cu diferențe extrem de mici. ◊ Ecuație diferențială = ecuație care conține funcțiile căutate, derivatele lor și variabilele independente. Calcul diferențial = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor (II 2). Geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice. II. 1. S. n. Complex de roți dințate care, angrenându-se, permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite. 2. S. f. (Mat.) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente. [Pr.: -ți-al] — Din fr. différentiel.