difamant - explicat in DEX

difamant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIFAMÁNT, -Ă, difamanți, -te, adj. (Franțuzism) Care defăimează, defăimător; compromițător pentru reputația cuiva. – Din fr. diffamant.

difamant (Dicționar de neologisme, 1986)
DIFAMÁNT, -Ă adj. (Rar) Care defăimează; difamator; defăimător. [Pl. -nți, -nte. / < fr. diffamant].

difamant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIFAMÁNT, -Ă adj. care se defăimează; difamator. (< fr. diffamant)

difamant (Dicționaru limbii românești, 1939)
* difamánt, -ă adj. (lat. diffámans, -ántis. V. defaĭm). Rar. Care defaĭmă; vorbe difamante.

difamant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
difamánt (livr.) adj. m., pl. difamánți; f. difamántă, pl. difamánte

difamant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIFAMÁNT, -Ă, difamanți, -te, adj. (Livr.) Care defăimează, defăimător; compromițător pentru reputația cuiva. — Din fr. diffamant.