diez (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIÉZ, diezi, s. m. Semn muzical convențional pus înaintea unei note sau la începutul portativului, care arată că nota respectivă trebuie executată cu un semiton mai sus;
p. ext. interval de un semiton cu care se ridică o notă sau un șir de note. ♦ (Adjectival; despre note) Ridicat cu un semiton. [
Pr.:
di-ez] – Din
fr. dièse.diez (Dicționar de neologisme, 1986)DIÉZ s.m. (
Muz.) Semn care se pune înaintea unei note pentru a-i ridica valoarea cu un semiton; (
p. ext.) interval de un semiton cu care se urcă o notă. //
adj. (
Despre note) Ridicat cu un semiton. [Pron.
di-ez. / < fr.
dièse, it.
diesis].
diez (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIÉZ I.
s. m. accident muzical care ridică cu un semiton nota pe care o precedă. II. adj. (despre note) ridicat cu un semiton. (< fr.
dièse)
diez (Dicționaru limbii românești, 1939)* diéz m., pl.
diejĭ (fr.
dièse m., it.
diésis, f., a patra parte a tonuluĭ).
Muz. Un semn care ridică cu jumătate de ton nota pe care o precedă.
diez (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diéz s. m.,
pl. diézidiez (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)diez n. semn muzical ce ridică cu un semi-ton nota precedentă.
diez (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Diez m. linguist german, fundatorul filologiei romanice (1794-1876).
diez (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIÉZ, diezi, s. m. Semn muzical convențional pus înaintea unei note sau la începutul portativului, care arată că nota respectivă trebuie executată cu un semiton mai sus;
p. ext. interval de un semiton cu care se ridică o notă sau un șir de note. ♦ (Adjectival; despre note) Ridicat cu un semiton. [
Pr.:
di-ez] — Din
fr. dièse.