dicton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DICTÓN, dictoane, s. n. Expresie, sentință (formulată de o personalitate celebră) devenită proverb. – Din
fr. dicton.dicton (Dicționar de neologisme, 1986)DICTÓN s.n. Expresie proverbială, proverb; zicătoare, maximă. [< fr.
dicton].
dicton (Marele dicționar de neologisme, 2000)DICTÓN s. n. expresie devenită proverb; maximă. (< fr.
dicton, lat.
dictum, sentință)
dicton (Dicționaru limbii românești, 1939)* dictón n., pl.
oane (fr.
dicton, d. lat.
dictum, zisă, vorbă).
Barb. Vorbă, expresiune, cugetare, zicătoare.
dicton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dictón s. n.,
pl. dictoánedicton (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DICTÓN, dictoane, s. n. Expresie, sentință (formulată de o personalitate celebră) devenită proverb. — Din
fr. dicton.