dicteu - explicat in DEX

dicteu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DICTÉU, dicteuri, s. n. (Rar) Dictare. ◊ Dicteu muzical = notare a unei linii melodice după auz. – Din fr. dictée.

dicteu (Dicționar de neologisme, 1986)
DICTÉU s.n. Dictare. ♦ Procedeu de creație artistică preconizat de către suprarealiști, prin care se ambiționa realizarea unei expresii formale a operei de artă, identică gândirii în stare de veghe, de vis etc. ◊ Dicteu muzical = muzică ce urmează a fi notată după auz. [< fr. dictée].

dicteu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DICTÉU s. n. reproducere fidelă, automată a unui act de gândire, fără controlul rațiunii; dictare. ♦ ~ automat = procedeu de creație artistică preconizat de către suprarealiști, prin care se ambiționa realizarea unei expresii formale a operei de artă, identică gândirii în stare de veghe, de vis etc.; ~ muzical = muzică ce urmează a fi notată după auz. (< fr. dictée)

dicteu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
dictéu (rar) s. n., art. dictéul; pl. dictéuri

dicteu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DICTÉU, dicteuri, s. n. (Rar) Dictare. ◊ Dicteu muzical = notare a unei linii melodice după auz. — Din fr. dictée.