diblu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DÍBLU, dibluri, s. n. Mică bucată de lemn sau de metal introdusă într-un zid, în care se fixează un cui pentru prinderea obiectelor. – Din
germ. Dübel.diblu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)díblu (di-blu) s. n.,
art. díblul; pl. díbluridiblu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DÍBLU, dibluri, s. n. Piesă de lemn, de plastic sau de metal introdusă în zidărie, în care se fixează un cui sau un șurub. — Din
germ. Dübel.