diblar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIBLÁR, diblari, s. m. (
Pop.) Lăutar care cântă din diblă; scripcar. –
Diblă +
suf. -ar.diblar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diblár (
pop.)
(di-blar) s. m.,
pl. dibláridiblar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIBLÁR, diblari, s. m. (Pop.) Lăutar care cântă din diblă; scripcar. —
Diblă +
suf. -ar.