diavoliță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) DIÁVOLIȚĂ,diavolițe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică (2), [Acc. și: diavolíță] – Diavol + suf. -iță.
diavoliță(Dicționaru limbii românești, 1939) diavolíță, -oáĭcă f. V. diavol.
diavoliță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) diávoliță(dia-) s. f., g.-d. art. diávoliței; pl. diávolițe
diavoliță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) DIÁVOLIȚĂ,diavolițe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică (2). [Acc. și: diavolíță] — Diavol + suf. -iță.