diatribă - explicat in DEX

diatribă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIATRÍBĂ, diatribe, s. f. Critică violentă (și răutăcioasă); lucrare care conține o asemenea critică; pamflet. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatribe, lat. diatriba.

diatribă (Dicționar de neologisme, 1986)
DIATRÍBĂ s.f. 1. (Ant.) Gen literar, promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. Disertație critică; (p. ext.) scriere, cuvântare violentă, provocare; pamflet. [< fr. diatribe, cf. gr. diatribe – exercițiu].

diatribă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIATRÍBĂ s. f. 1. (ant.) gen literar promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. disertație critică. (p. ext.) scriere, cuvântare vehementă; pamflet. (< fr. diatribe, lat. diatriba)

diatribă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diatríbă (di-a-tri-) s. f., g.-d. art. diatríbei; pl. diatríbe

diatribă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diatribă f. critică violentă și răutăcioasă.

diatribă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIATRÍBĂ, diatribe, s. f. 1. Critică violentă; p. ext. cuvântare polemică vehementă. 2. Text care conține o diatribă (1); lucrare care conține o asemenea critică; pamflet. [Pr.: di-a-] — Din fr. diatribe, lat. diatriba.