dialectic (Dicționarul limbii române contemporane, 1980)DIALÉCTIC, -Ă,
dialectici, -ce, s.f., adj.
1. S.f. Teorie generală a principiilor devenirii realității, a dezvoltării naturii, societății și gândirii; teorie și metodă generală de cunoaștere a realității și de transformare revoluționară a acesteia.
2. Adj. Care este conform cu principiile dialecticii, care se bazează pe dialectică.