diafaniza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DIAFANIZÁ, diafanizez, vb. I.
Refl. și
tranz. (Rar) A deveni sau a face să devină diafan, străveziu; a (se) subția. [
Pr.:
-di-a-] – Din
fr. diaphaniser.diafaniza (Dicționar de neologisme, 1986)DIAFANIZÁ vb. I. refl. (
Rar) A se subția, a deveni diafan. [< fr.
diaphaniser].
diafaniza (Marele dicționar de neologisme, 2000)DIAFANIZÁ vb. tr., refl. a face, a deveni diafan. (< fr.
diaphaniser)
diafaniza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)diafanizá (a ~) (rar)
(di-a-) vb.,
ind. prez. 3
diafanizeázădiafaniza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DIAFANIZÁ, diafanizez, vb. I.
Refl. și
tranz. (Rar) A deveni sau a face să devină diafan, străveziu; a (se) subția. [
Pr.:
di-a-] — Din
fr. diaphaniser.