diabolic - explicat in DEX

diabolic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DIABÓLIC, -Ă, diabolici, -ce, adj. 1. De diavol; care vine de la diavol; drăcesc. 2. Care denotă o mare cruzime, rău, crud; perfid, viclean; primejdios, funest. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diabolique, lat. diabolicus.

diabolic (Dicționar de neologisme, 1986)
DIABÓLIC, -Ă adj. 1. Drăcesc, de la diavol. 2. Funest, primejdios. 3. Rău, crud; cinic; perfid. [Pron. di-a-. / cf. fr. diabolique, lat. diabolicus].

diabolic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DIABÓLIC, -Ă adj. 1. drăcesc, de (la) diavol; demonic. 2. funest, primejdios. 3. rău, crud; cinic; perfid. (< fr. diabolique, lat. diabolicus)

diabolic (Dicționaru limbii românești, 1939)
* diabólic, -ă adj. (vgr. diabolikós, d. díabolos, diavol). Drăcesc, diavolesc, care vine de la dracu: rîs diabolic. Fig. Foarte răŭ, pernicios: invențiune diabolică. Adv. În mod diabolic.

diabolic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
diabólic (di-a-) adj. m., pl. diabólici; f. diabólică, pl. diabólice

diabolic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
diabolic a. 1. ce vine dela diavol: ispită diabolică; 2. fig. foarte rău: spirit diabolic.

diabolic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DIABÓLIC, -Ă, diabolici, -ce, adj. 1. De diavol; care vine de la diavol; drăcesc. 2. Care denotă cruzime, rău, crud; perfid, viclean; primejdios, funest. [Pr.: di-a-] — Din fr. diabolique, lat. diabolicus.