dezmembrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZMEMBRÁRE, dezmembrări, s. f. Faptul de
a (se) dezmembra. –
V. dezmembra.dezmembrare (Dicționar de neologisme, 1986)DEZMEMBRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezmembra și rezultatul ei; descompunere; fărâmițare. [<
dezmembra].
dezmembrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezmembráre s. f.,
g.-d. art. dezmembrắrii; pl. dezmembrắridezmembrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZMEMBRÁRE, dezmembrări, s. f. Faptul de
a (se) dezmembra. —
V. dezmembra.