dezmembra (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) descompune, a (se) împărți, a (se) desface în mai multe părți;
p. ext. a (se) desființa în urma unei împărțiri. – După
fr. démembrer.dezmembra (Dicționar de neologisme, 1986)DEZMEMBRÁ vb. I. tr., refl. A (se) descompune; a (se) fărâmița. [Cf. fr.
démembrer].
dezmembra (Marele dicționar de neologisme, 2000)DEZMEMBRÁ vb. tr., refl. a (se) desface în mai multe părți, a (se) descompune; a (se) desființa. (după fr.
démembrer)
dezmembra (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezmembrá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
dezmembreázădezmembra (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZMEMBRÁ, dezmembrez, vb. I.
Tranz. și
refl. A (se) descompune, a (se) împărți, a (se) desface în mai multe părți;
p. ext. a (se) desființa în urma unei împărțiri. — Din
fr. démembrer.