dezinvoltură - explicat in DEX

dezinvoltură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
DEZINVOLTÚRĂ s. f. (Livr.) Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.

dezinvoltură (Dicționar de neologisme, 1986)
DEZINVOLTÚRĂ s.f. Atitudine, purtare naturală, degajată. ♦ (Peior.; rar) Îndrăzneală, lipsă de jenă. [< fr. désinvolture].

dezinvoltură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
DEZINVOLTÚRĂ s. f. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture)

dezinvoltură (Dicționaru limbii românești, 1939)
* dezinvoltúră f., pl. ĭ (fr. désinvolture, d. it. disinvoltura, d. invólgere, a învălătuci [lat. vólvere, a întoarce]. V. boltă, volbură). Întorsătură, mișcare grațioasă: a minți cu cea maĭ mare dezinvoltură.

dezinvoltură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!dezinvoltúră s. f., g.-d. art. dezinvoltúrii

dezinvoltură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
dezinvoltură f. turnură plină de grație.

dezinvoltură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
DEZINVOLTÚRĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. — Din fr. désinvolture.