dezgrădi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DEZGRĂDÍ, dezgrădesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. –
Dez- + [în]
grădi.dezgrădi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)dezgrădí (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. dezgrădésc, imperf. 3
sg. dezgrădeá; conj. prez. 3
să dezgrădeáscădezgrădi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DEZGRĂDÍ, dezgrădesc, vb. IV.
Tranz. (Rar) A scoate gardul care împrejmuia un loc, a lăsa (un loc) fără îngrăditură. —
Pref. dez- + [în]
grădi.